Cristian Ioniță este absolvent al MSM Ro4 și informal în școală i-a ajutat pe mulți dintre colegii săi de grupă cu Statistica (atât de bine, că a ajuns până la Ro7 vestea că se pricepe bine).

Cristi are un parcurs personal uimitor, căci pentru el cursurile de MBA au reprezentat un proces asumat de auto-perfecționare, deopotrivă personală și profesională.  În prezent, Cristi Ioniță este Digital Transformation Manager la Vodafone Group.

Spune-mi cum te-ai hotărât să te apuci de MBA. Care a fost motivația, povestea de început?

– Am auzit de MBA de foarte mult timp. Eram în facultate și citeam povești despre oameni care au terminat Harvard-ul și Stanford-ul și care au ajuns pe poziții înalte în State, și cum i-a ajutat MBA-ul. Când am văzut că e o sută de mii de dolari m-am cam speriat și am zis că atunci când o sa fiu mare o sa fac un  MBA.

La un moment dat în ultimul an de facultate m-am dus la un târg de MBA-uri singur, nu mai știu ce eram la vremea aceea, parcă eram angajat agent de vânzări la ING Asigurări de viată. M-am dus cu CV-ul la toți să îi întreb daca mă primesc la ei. Și nu m-au primit, spuneau că sunt prea mic, că va trebui să-l fac după 30 de ani… când voi fi și eu “manager” și am spus “aha, deci asta ar trebui sa fac în viată”.

Și uite ca după ce am împlinit 30 de ani l-am făcut. Era ceva ce mi-am dorit demult și făcând o facultate tehnică de automatică și calculatoare am avut nevoie de acest MBA. M-am gândit că e un mod de a completa cunoștințele în toate ariile și toate domeniile.

Mie mi-a plăcut foarte mult sa învăț… am învățat toată viața mea. Cine îmi verifică linkedin-ul vede o listă lungă de cursuri și certificări.

 

Care ți s-a părut că a fost cea mai valoroasă chestie cu care ai rămas din MBA?

– Încrederea în mine. Înainte de MBA nu aveam încredere în mine, mi se părea că directorii de la diverse companii știu mult mai multe decât mine… că sunt mult mai buni și nu aveam suficientă încredere în mine să îmi exprim opiniile.

Apoi, în momentul în care am făcut MBA-ul și am învățat din toate domeniile (chiar am citit cărțile acelea și mi le-am însușit bine) mi-am format limbajul profesional în absolut orice domeniu și în momentul ăsta pot să țin un discurs de la egal la egal cu orice fel de director de oriunde ar fi, ca e din Vodafone sau altă firmă.

 

Deci cumva simți că ți-a fundamentat cunoștințele, ți-a dat o structură?

– Mi-a creat o baza pe care pot să stau. Și când vorbesc acum în ședințe… sau oriunde… sau cu alți manageri (cum m-a sunat cineva acum din top management-ul companiei să căutam o soluție pentru o problemă de la muncă) am altă încredere în mine să vorbesc, că știu ce vorbesc și știu care sunt căile de rezolvare a problemelor de care ne lovim, măcar principial.

 

Ai deci un top-down vision asupra situațiilor de la job?

– Da, am făcut și multe case studies la MBA care mi-au fost de mare folos și cred că au fost cea mai frumoasă parte din tot MBA-ul.

Chiar mi-a spus cineva (am fost recent la un training în Londra cu alți manageri) că am foarte multă încredere în mine și m-a întrebat cum am făcut. I-am spus că am făcut un MBA, fă-l și tu!

 

În grupa noastră au fost mai mulți antreprenori, știu că asta a fost diferența principală dintre grupa noastră și a voastră și ne ajutăm unii pe alții cu business-urile proprii. Ne întrebam reciproc “tu cum ai face?”. La voi a fost genul asta de atmosferă, de schimb de experiență?

– Legat de business nu prea am simțit, pentru că eu am fost implicat în jobul meu de la compania la care lucram atunci. În schimb a fost un schimb de experiență la un nivel uman și mental.

Am simțit un shift, o transformare spre un alt nivel de maturitate în cazul fiecăruia dintre noi.

Am schimbat idei între noi, nu neapărat pentru business-urile la care lucram, ci mai mult pentru dezvoltarea noastră.

Erau puțini antreprenori care puteau să aplice imediat ceea ce învățam la cursuri.

Deși mulți dintre noi au aplicat chestii pe care le-au învățat la MBA în afaceri. Eu chiar am aplicat proiectul de diploma pentru MBA, l-am pus in practica unde lucram la Vel Pitar. Mi-a luat 2 ani, dar l-am aplicat. Chiar înveți lucruri valoroase acolo.

 

În prezent cum aplici sau care a fost parcursul tău de la Vel Pitar la Vodafone… știu că a fost o schimbare destul de mare. Cum s-a întâmplat treaba asta?

– Când făceam MBA-ul eram la Vel Pitar. Vel Pitar este cea mai mare fabrică de panificație din România. Nu e doar o fabrică, sunt 13. Eu lucram la sediul central, pe o poziție de Project Manager pe proiecte strategice. Asta însemna că eram imediat sub board. Și am avut o libertate foarte mare de a face lucruri și să îmi pun în practică multe idei, având și susținerea board-ului dacă doream să fac ceva, la fel și cu implementarea națională.

În timpul în care am făcut MBA-ul m-am lovit de statistică. Am crezut inițial că e o prostie, că nu-mi folosește la nimic… și la sfârșit, până la ultimul capitol din manualul de statistică pe care l-am citit și tocit, era un capitol de forecasting care spunea ca viitorul poate fi prezis prin modele matematice. Și mi s-a părut foarte interesant.

 

Că se lipea foarte bine de înțelegerea ta matematică din facultate.

– Da, și din școală și se putea aplica în practică și la Vel Pitar. Că puteam să prezicem câte pâini trebuie produse mâine. Se produceau cam un milion de pâini și trebuia să începem producția cu 2 zile înainte ca să o terminăm și dacă produceai mai multă, aruncai pâinea, iar dacă produceai prea puțină, pierdeai clienți. Oricum ar fi, pierdeai bani în fiecare zi. Astea erau pierderi asumate de firmele de panificație și de fabrici în general și erau cam de un milion de euro pe an. Eu am zis că pot să reduc pierderea asta la jumătate cu modele matematice, care erau de fapt modele statistice.

M-am apucat de citit, am studiat, mi-am făcut lucrarea de diploma (am citit vreo 6 luni pentru asta) apoi am prezentat-o în fața board-ului la Vel Pitar. Unii au fost entuziasmați, unii nu prea au înțeles cum poți să prezici viitorul cu un calculator și să îl leg și de toate secțiile de producție din toate fabricile din țară… și am făcut, am implementat fabrică cu fabrică, până le-am făcut pe toate 13.

Mi-a fost foarte greu, pe lângă faptul că am citit statistica singur, am căutat pe piață si alți oameni care să știe statistică și programare. Am găsit vreo 2-3 cu care am colaborat la nivel de consultanță. Am găsit și un furnizor de software, IBM-ul ne-a furnizat software, ne-a dat și server, totul gratis ca să lucrez acolo. Mă duceam de plăcere la serviciu. Și am făcut-o să meargă… acum toate fabricile lucrează după algoritmul meu.

A fost îmbunătățit oricum, după mine au venit si alți colegi, și am avut mai multă susținere la îmbunătățiri… pe urmă mi-a venit ideea să fac același lucru și pentru clienți.

Am făcut un mic „robot” software care făcea job-ul unui agent de vânzări și lua comenzile pentru a doua zi pentru fiecare magazin.

Bazat pe istoricul fiecărui magazin, se uita ce a comandat în ultimii 3 ani, căuta trenduri, pattern-uri, sezonalități și prezicea ce o să comande mâine.

Dacă el lua o comandă liniară, care nu se modifica prea mult, prezicea foarte bine ce îi trebuia. Am implementat și partea asta cu robotul software și până acum un an, când am plecat eu, cam 40% din comenzile firmei erau luate de robotul de vânzări.

Inițial îmi pusesem în cap toți agenții de vânzări care credeau că am venit să le înlocuiesc job-urile cu calculatorul, dar a ieșit bine pentru că am avut si susținere din partea conducerii. Când au văzut că „robotul” de fapt îi ajuta pe ei sa vândă mai mult, a început să le placă.

Când au văzut că tot ei încasează bonusul și că ei pot să se concentreze pe alte lucruri care aduc valoare și nu pe o comandă repetitivă, a început să le placă și mai mult.

 

Și la Vodafone cum ai făcut trecerea?

– După ce am implementat proiectele acestea mi-am dat seama ca mă atrage zona de big data, asta erau algoritmii de predicție statistică, erau algoritmii de machine learning.

Mai târziu am aflat că machine clearing e un termen de marketing pe care americanii l-au dat pentru statistică, simplist vorbind.

Când mi-am dat seama că vreau să fac ceva în acest domeniu, mi-am căutat un job în domeniul acesta. Am fost la o conferință despre project management și vorbeam de project management, big data și proiecte de machine learning care s-au implementat în România, cum era acesta.

La acea conferință a fost un project manager de la Vodafone, întâmplător, care mi-a dat add pe LinkedIn… iar peste 3 luni când a apărut job-ul de Digital Transformation Manager la Vodafone, am aplicat și i-am dat un mesaj pe LinkedIn ca să mă ajute sa vadă cine e Managerul care recrutează și despre ce e vorba în poziția asta. Și m-a ajutat. Mi-a zis despre ce e vorba, poziția era… este foarte interesanta… iar el e acum e Program Manager la mine în echipă.

 

Te-ai schimbat foarte mult din scoală, știi? Așa ca interacțiune… se vede că îți place ceea ce faci. Și ai o aură foarte faină și emani o energie bună și tonică, ceea ce e bine. Care ar fi pașii următori? Ce vrei sa faci de aici încolo?

– Am foarte multe de făcut în Vodafone în momentul ăsta, există un nou trend în lume care se numește transformarea digitală și toate companiile trebuie să se transforme digital în momentul ăsta ca să nu rămână în urmă.

Chiar asta e jobul meu, de Digital Tranformation Manager, și am rolul să transform o bună parte din Vodafone Group într-o organizație digitală.

Ce înseamnă asta efectiv?

– Asta înseamnă două lucruri: – să aduci o automatizare software, adică sa înlocuiești joburile de rutină și repetitive făcute de oameni cu roboți software și să transformi modul de lucru, modul de management al proiectelor din modul tradițional Waterfall în metodologia nouă Agile.

Vrem să transformăm toată organizația Vodafone Group, să devină o organizație Agile – în momentul ăsta la asta lucrăm.

 

Best case scenario, în cât timp crezi că se va întâmpla asta? Cât va dura?

– A început deja de un an de zile și e o activitate graduală, adică se transformă proiect cu proiect, departament cu departament, nu se poate transforma totul deodată, pentru că sunt cu totul alte poziții în Agile, nu mai există manageri, nu mai există Project manageri, sunt alte roluri și responsabilități, și e un mod mult mai dinamic și eficient de a lucra.

Eu cred că oamenii care lucrează în Agile sunt mult mai fericiți.

 

Cum arata viața ta acum? Știu ca te-ai căsătorit si au fost niște schimbări destul de mari după MBA.

– Am un an în Vodafone si m-am căsătorit de 9 luni. Mi se pare că toate piesele se așază ca într-un puzzle la locul lor, în timpul lor. Și cred că toate experiențele pe care le-am avut în trecut, bune și rele, au avut un sens. Știi că am avut și o tentativă ca antreprenor?

 

Am auzit că nu a fost cea mai bună chestie din lume pentru tine.

– Da, dacă vrei un speaker demotivațional pentru antreprenoriat, eu sunt acela. Speakeri motivaționali sunt mulți, dar speakeri demotivaționali, care să îți spună ce poate sa iasă rău, e nevoie și de aceia, să știi în ce te bagi.

Că mulți visează si putini știu ce înseamnă de fapt să ai răspunderea unei firme, mulți cred că e mișto să fii antreprenor, să fii propriul tău șef, fără să înțeleagă cât de greu e antreprenoriatul.

Spui că nu ți s-a potrivit antreprenoriatul, dar uite că totuși ai acum un job cu un profund caracter antreprenorial pentru că ai foarte multă autoritate, ai accountability pe poziția pe care o faci… ce a fost diferit?

– Am un departament de data scientists care sunt statisticieni și programatori, sunt cei care crează algoritmii de machine clearing pentru roboți, și un departament de programatori care automatizează roboții și inserează în sistemele Vodafone și alte roluri conexe.

 

C: Cred că ceea ce faci acum are o complexitate foarte mare, mai ales comparativ cu acel mic proiect antreprenorial de început.

– Da, acum 10 ani am avut un restaurant. Nu era domeniul meu de expertiză și am subestimat antreprenoriatul. Am crezut că va fi ușor, deschid un restaurant și cât de greu poate să fie?

Ei bine, este foarte greu. Prefer structura pe care o am acum în viață, oamenii cu care lucrez și mediul în sine, e mult mai aproape de tot ceea ce am învățat și mă simt mai confortabil așa.

 

Îmi tot vine să te întreb ce urmează pentru tine la nivel personal? Ce mai vrei să mai faci în continuare?

– Întotdeauna fac cursuri, și în fiecare an încerc să învăț ceva nou. Dacă nu mă trimitea firma la training îmi alegeam eu ceva ce vreau sa învăț și îmi luam câte un training și o certificare.

 

Cum le selectezi?

– Anul ăsta mi-am luat 2 luni de certificare de Agile, că asta vreau să învăț și eu, și echipa și pe ceilalți manageri. Am căutat mai întâi centrul de expertiză din Vodafone, am căutat cel mai bun expert în Agile, am vorbit cu el, am căutat cele mai bune resurse de training care există în momentul acesta și care e cea mai bună soluție pentru noi, am făcut un plan și urmează să certificam toți oamenii. Fiecare pe rolul lui.

 

Și în plan personal? Care sunt pasiunile tale? Ce îți place să faci?

– Îmi place tot ce este extrem și aduce adrenalina și are viteză. Iarna îmi place să fac snowboarding și nu contează de câte ori am căzut, până nu am învățat nu m-am lăsat. Kite nu am făcut niciodată, am făcut surf pe apa, un fel de skiuri pe apă dar cu placa… wakeboarding. Îmi mai place să zbor cu avionul, cu avion mic. Mi-am luat permisul de motocicletă și vreau să îmi cumpăr una, nu mi-am luat-o încă.

***

Interviul cu Cristi a durat fix 27 de minute. Întrerupsese o convorbire cu cineva din top managementul companiei ca să putem vorbi și de îndată ce a plecat, a reluat discuția. Deși ne văzuserăm la 9 seara, dupa program, întalnirea cu el m-a încărcat de energie. Noi doi am fost colegi de liceu și ne-am intersectat destul de des la cursurile de MBA, însă transformarea prin care a ales să treacă este uimitoare. În plan personal, la nivelul interacțiunii și în claritatea cu care vorbește, Cristi este o adevărată inspirație pentru noi toți.

Interviul a fost realizat de Cori Grămescu, RO4 MSM Alumni and Founder of LadyFit.

Cel de-al 11lea intake de Executive MBA începe cursurile în noiembrie 2021 – vezi dacă ți se potrivește.